Prima treaptă

între clipe albastre

(cvintet prin bandaj)

sângele trecuse albastru prin bandaj
creierul se golise-n amintire

ca şi ieri
ai venit să-mi ceri
pasul cercului de pe spirala melcului
îmbătat de albastru

mă trezisem dintr-un exercitiu la şapte mâini
băusem cafeaua fără să-i văd cărările
între scară şi pendul
peretele scorojit
s-a uitat la mine
şi mi-a vorbit

doi melci albaştri
la dunga albastră
de pe ţărmul albastru
cu marea albastră

sub clipe albastre
vinul apa şi izvorul

Constanţa, 12 julie, 2010

în ochiul peştelui

(pânzele albe)

un fulger brăzdează cerul

în ochiul peştelui
harta cerului
arde

plouă
vin cu barca
să salvez pânzele albe

la porţile levantului
doar visele mai sunt vii

tună prelung
un inel de fum
s-a pierdut pe drum

la piciorul patului
bila s-a oprit în cădere

Constanţa, 9 julie, 2010

dimineţi de julie

(fotograf de august)

am luat distanţă
de ieri de azi şi de mâine

călcasem treptele scării
de mii de ori
fără să ştiu
că una din ele-i
cărarea lunii
adusă de Alexis de la capătul lumii

fumul trecea prin oglindă
dinspre piramidă
cântec de ceas

umbra norului grăbea-n lucirile valurilor
surpăturile malurilor lăsau să se vadă intrarea

pe cărarea cu plopi
melcul trage urma de pleoapă

eram curios de acum
ce lume înveleşte
sufletul lui

niciodată nu îmbrăcase
cămaşa cadrilată
a jucătorului

la piept
o rană-şi lăsase motivul
pe lacrimă

pion e4
gambitul regelui

departe începutul acesta
albul atacă tâmplele
negrele gândurile

Constanţa, 29 iunie, 2010
(din insula de poimâine)

fumul trecea prin oglindă

(patru ani de piramidă)

un trăznet din senin
şi-a început să plouă
tonuri în şoaptă spun povestea

ploua ca-n vis
verniuri de trandafir
din albastru
călare pe ponei
pitica-mi aruncă
punga ta de tutun
cu iarbă de mare

foarte tare
cuvintele au început să-ţi semene
miresmele câmpului cosit
din serile de vară
cânt de stele şi greieri

pe scara iluziilor
după ultima treaptă
uşa şi oglinda

pânza mă obosise
când să-mi aduc aminte detaliile
orbitele-mi erau goale
rănite
fiecare gest
tot mai adevărat

am făcut
cum m-ai învăţat tu

fumul trecea prin oglindă

Constanţa, 28 iunie, 2010
(Noduri de (T)ymp)

solstiţiul de vară

(noduri parţiale)

cu încetinitorul pe clipe lungi îşi aduce aminte
când să citească ceva din tine au rămas toţi încurcaţi
amestec de alge de mare cu flori de tei şi salcâm

umbrela pierdută
butucul de piatră
zbor prin oglindă

privirile spun totul
soarele-şi atinge nordul pe răsărit
peştele zborului chiar s-a oprit pe creasta norului

oricum ajung prea devreme
inspirat intervalul 12:21-17:34
patentul întâlnirilor rare

în ziua cea mai lungă
Infinitul iese prin lume
…………………………

Constanţa, 21 iunie, 2010

spune tu

aici un poem acolo un portativ din toata intamplarea doar cuta tivului dadea un motiv cantecul incepea in poveste spune tu cum s-a nascut el cantecul tau

povestile mele se impletesc din raze
gandurile-s din inima plopului

isi facusera acolo oras
o familie de furnici
furnicaturi in inima serii
tacerile adormite-n vise

de dimineata tare
soarele m-a strigat de sub portativ
un nor l-a tinut apasat pe linie
linia a plesnit intr-un punct

asa am aflat ce inseamna pentru tine
punctul albastru

imi vorbea
ca si cand

dar eu
nu mai veneam cu replici
si nici nu mai lasam licentele poetului
sa puna seaua pe cal

un punct de inflexiune
rasturna vasul
si florile ramasesera-n fereastra
asteptand ploaia

cerul si-a adunat albastrul din intuneric
soarele si-a strans si el focul in chihlimbar
de dincolo de cuvinte venea un miros de alge si scoici
barca pescarului trecuse pe dupa dig spre stanca
acolo unde-i place lui
culegatorului de perle
ca-i apa cristalina
si-i adanca adanca adanca

inelul (logodna)

s-au adunat
de departe
gânduri deşarte

prin imaginar
bula ajutătoare-n
orizontul solar
scalar

marinar
într-un bar
descântă-n pahar
lacrima

piatra orbului
stâncă-n reper
certitudinea lui a fi
verticală-asimptotă spre oblic
prelungire-a numitorului
din rădăcinile plajei

pe portativ
cheile poveştii
logodna

în grupul apei
inelul

Constanţa, 11 iunie, 2010

pe cărarea arsă de curcubeu (izvorul)

într-o umbră de vară
tare de dimineată
până târziu
cu răsăritul şi apusul
în arcade răzleţe
cu apele izvorului răsturnat
pe cărarea arsă de curcubeu
un copil înalţă un zmeu

paralele inegale
rătăcesc în nicicând
pe aceeaşi cale

eu vorbesc despre iiiii
tu cânti într-un uuuuu
eu tac în abstractii
tu vorbeşti de contracţii
eu converg divergent
tu aştepţi incident
eu niciodată
tu întotdeauna

complementare incompatibilităţi
un acum plin de alte dăţi
dălti harnice
lovesc blocul de piatră
chipul orbului
zâmbet

aşa sunt eu
seminal
mereu călare pe-un cal
cu cornul de ducipal
picurând
clipe calde
topite de gând
viu colorat
de Absolutul blând
dincolo de privirea adâncă
o stâncă
plonjez într-un zbor
prin rodador
peninsular
barbar
cal-car
fântână de var nestins
neînvins şi curat
izvor
de
dor

întind puţin mâna
spre Infinit
câte un fir de nisip
pe dunga albastră
hrăneşte o scoică
născătoarea
perlelor
şirag

pe prag
semnele tale Doamne
urmele cuielor
ţinte fixe
abise

aici tu
hazardina
grădina pierdută
în căutarea Tympului
cu izvoare răscolitoare
răcoritoare întâmplare
pe cărarea arsă de curcubeu
un copil înalţă un zmeu

Constanţa, 10 iunie, 2010

mă grăbesc, Igitur

(sub portativ, Infinit)

paharul piramidei este tot mai adevărat
pe gura sticlei pluteşte un peşte sărat
la circul din parcare
dresaj
lângă lecturi urbane

pântecul chitului şi-a golit zicerea
şarpele a mai înghiţit un elefant
şi iarăşi o pălărie şi-o floare
în umbra murmurătoare

scara-mi încearcă acum genunchii
din uşile deschise ies şerpişori de foc
albastru-i mai adânc când spui
a fost un joc

în jocul acesta
eu eram tu
şi tu erai eu

mă grăbesc Igitur să-ţi zic
ca să ştii
mâine la 12:21 în jurul lui Pann
începe piesa ta
într-un singur act
încheindu-se după 17:34
la amphiteatru de piatră

după ce ai plecat
ursul Yanush te-a întrebat
“Ce ai făcut, măi, băiatule? Unde te-ai dus tu?”

Constanţa, 2 iunie, 2010

Amfiteatru (3.06.2010)

pe cărările inimii

plouă în Tomisul meu bătrân
plouă cu bulbuci pe caldarâm
joc secund de imagini şi noduri
într-o mie de coduri
şi câteva poduri
atât cât să vezi
că nu visezi

şi plouă
cu flori de castan
puf alb de plop
flori de salcâm
cu semne de pe umerii cerului

la mijlocul dimineţii de Rusalii
ne-am salutat şi mi-ai zis
mă voi lăsa de scris
când anii vor fi mai grei şi mai curaţi
pe când curbura de albastru închide-n mine şapte fraţi

undeva în arenă urlă un leu
roşul macilor la jumătatea drumului
sânge albastru

pe cărările inimii
scârţâie frâna trenului
bagajele pică pe călători
de pe peron zboră 7 ciori

Constanţa, 23 mai, 2010
(de Rusalii)

Abonați-vă la: Postări (Atom)

5145. rasaritul de azi

de la ... (06:10:04 09 Iunie 2010)

pe cand te vei trezi eu voi fi in mainele de ieri si cand vei intelege voi fi in ieri-ul de azi va fi asa cum trebuie sa fie soarele si luna ce tineau cununa gandului cu cer tainicul mister in care nu mai cer sa zici sau sa faci sau sa taci unul din cercurile magice care invelesc scoicile scarii pumnul de scoici frunzele mari frunzele mici cantecul cucului portativul motivul cortina si cantecul ieri am fost la teatru regizorul era in mari emotii copiii lui sub aceeasi titulatura cu un joc scenic foarte teatral veneau dupa povestea micului print... micul print m-a emotionat prin fragilitatea micutilor in gura carora erau secventele frumoase cu "deseneaza-mi o oaie" si cu vulpea si cu trandafirul si cu fantana si cu muscatura sarpelui... cu lampagiul cu omul de afaceri si cu toate personajele acelea minunate prin care autorul se descarca de tristete si bucurie... ti-am rasarit soarele la 5:23 l-am ridicat deasupra liniei te-am mai lasat sa visezi poate ca azi il vei tine-n tine si va fi numai culoare... culoarea mea albastra-i acum incolora... transparentele-s vii, calde si pline de bucurii... tristetea a imbracat haine noi... oameni goi se dau in spectacol... amfiteatrul de piatra in jumatati inegale plin... putina lume... multa mizerie...

5158. rotativa cu manuscrise

de la (P) (10:33:48 11 Iunie 2010)

aici s-au rearanjat in scrisori invariante la rearanjari ceea ce presupune o cunoastere integrala si muzicala cu descifrarile cheilor la pian notele grave in cheia fa si cele luminoase in cheia sol prea multe explicatii pentru un curcubeu la cascada da-i orbului sa vada cascada din ce aude si-n el curg emotiile sub portativ... deseneaza-mi o plaja (incepand cu o oaie) inlocuieste radacinile plajei cu radacinile reale din radacinile reale gasesti ecuatia caracteristicilor de aici inca un pas si gasesti ecuatia cu derivate partiale din derivate partiale ajungi pe tabla de sah langa tabla de sah jucatorul aici am descifrarea poemului de azi stai jos a nu cazi e incifrare noua din trei in doua precum binecuvantarea-n altar sa fie sa fie de dar uite ce simplu e la mine lucrurile incep la sfarsit citind finalul vezi ca-i vora de jocul secund de pe scara dubla roditor si mai pur de jur imprejur scoici pietre si pescarusi o plaja fara nume-n atingere de rodador in locul asimptotic un izvor cu cascada la mijlocul muntelui

iarasi, sa fie

Ioan-Mircea Popovici
[24.May.10 03:16]

s-a intamplat sa fie. sa fie am zis si s-a facut sa fie asa. de acum jucam pe bune mizand intuitiv doar pe da. un om singur este un om singur. se intampla uneori ca-n jurul acestui om sa se faca cercul invizibil al duhului. spune-le tu, inima, cum vine treaba asta cu omul singur nesingur... din izvorul cel fara de moarte bem prin unirea nodurilor lui aici si acolo, ca cel care crede viu va fi... arvunirea vesniciei prin unirea cu Celpecarenu-l numesc fiind din cerestile si de viata datatoare... si iar zic, dintr-o tacere intr-o facere... acum cer cele de trebuinta-n calea aceea despre care nu zic nimic... mangaietorul in duhul adevarului care din Tatal purcede si care te conduce la tot adevarul... mangaietorul, vindecatorul, imbucuratorul si datatorul de viata, luminatorul cailor de scapare, incalzitorul inimilor noastre-n iubire si-n dragoste de Infinitul cel mare plecand de la Infinitul cel mic... si astfel mai zic si mai tac, dar nu stau, ci fac...

eram

de la ymp (11:39:02 13 Iunie 2010)
eram in duminica cu grijile vietii poetul ma chemase sa-mi povesteasca iar acum ca un ecou din marele ierbar aleg un semn de carte pe care scrie iar... si pestii coboara pe scara templului Tymp clepsidra sta incinsa in arsita verii picuri de argint si-un cristal inca zgura paianjenul facuse tesatura pe arsura tigarii crusta ca o camasa de solzi pe trupul poetului cuvintele-s rana in cerul gurii... si de aici urarea de vezi sau de ma crezi... si tie bucurie si impliniri ceresti din toata neputinta da roada ce iubesti si-n marea mangaiere taceri ce canta iar sa vina peste tine doar ingerul cu har si-n tarmul de albastru sa creasca-n visini struguri si ranile durerii sa-mboboceasca muguri acum ma plimb prin roua albastrului zidit la manastirea vie cu sfintii inmiit

5175. n-as fi crezut

de la ymp (08:09:52 15 Iunie 2010)

n-as fi crezut ca-n exoticul meu voi gasi frunzele hartilor pierdute si nici n-as fi gasit sensul diminetilor de julie fara tarmul cu visini din iunie toate s-au adunat in bila rostogolita pe scara convergentele si-au randuit singure formele recurente-n contractii de clipe lungi topite-n focarele cadranului solar... daca vrei sa fie bine spune doar atat bine si este bine la mine-i o facere pe tarmul cu visini teii si maslinul au dat in floare multa ratacirile si-au gasit cerul senin arsita verii potolita-n linistea serii

5211. poate-mi arati

de la (P) (17:09:45 25 Iunie 2010)

sa nu zici acum sau atunci ori candva-undeva calaream calaream peste umarul meu strecoara cuvintele-n coama calului respiram respiram briza de julie indoieli spalate de valuri sub portativul albastru sarutul plajei din spatele norului soarele acordand corzile dorului punctul cald pe clipa lunga lacrima fericirii taine nuntite de ganduri-vertij din zmeul meu de hartie ma jur creste copacul casa cucului cu umbra-i carare spre varful ce doare au venit ele-n noaptea de sanziene si uita-te si tu ce-au facut acum iar fug ca-s ropote de cai si iar trebuie sa o tai poate-mi arati drumul Insulei cu stuf sa spal si eu caii in apa dulce sa nu zici acum sau atunci ori candva-undeva

... 517 518 519 520 521 522

5224. diminetile noi

de la ymp (07:30:16 28 Iunie 2010)

diminetile noi de luni pana joi numai o bucurie vineri popasul de post si rugaciune si-n rest livada cu visini meri caisi prune si alune... tare-n vana e calaretul in soarele acestei dimineti iesita pe punctul soarelui dincolo de orice asteptare marea si tarmul isi acordau struna ce fericire mai mare ca adevarul venit in camasa de noapte in pas descult prin stropii de roua... si acum o punga mare de tutun de pipa si-o singura aripa din casa ramasa-n propria mostenire... augurii avanti e bella voce pur nostra notte que estta picollo per noi... vino cu mine sa vezi poarta diminetilor de Julie in lumea aceasta pe cararea plopilor ne asteptau un caine, un melc si o urma de pleoapa la scorbura cu pretul a doua fasii de scoarta interiorul era la lumina acum ca ne-am gasit adevarul buluc va fi asa de simplu sa traiesti in adevar libertate si bucurie in lumea care sa fie cu un pas inaintea ta un cantec de ceas venea dinspre piramida urma a luat-o inaintea mea eu am ramas in privire sub portativ soarele-si lipise punctul luminii de orizont prima raza despica cerul sub ceata de vestitori mierla si cucul stapaneau de acuma nucul cafeaua sfaraia-n ibric ponna-si aduna raul de ieri si latra ametita-n spatele scarii pisica neagra-si lasa puii in burlanul cazut ai vazut? ma intreba-n interiorul lui ecoul

5227. nodurile si codurile

de la (i) (13:41:20 28 Iunie 2010)

nu se intampla in fiecare zi o minune. astazi insa s-au intamplat mai multe. si daca te regasesti in una din minuni ... e bine si daca nu. de preferat insa este sa nu confundam a fi cu a nu fi si nici invers. mai importante ca nodurile sunt jumatatile de nod si mai importante decat codurile sunt domeniul lor de existenta. restul, sub diferite influente, pot suferi modificari. precum o casa mostenita, asa si comorile inimii. evident, doream sa vorbesc mai la concret si-n stil ingineresc dar oboseala dialogului de pranz a lasat ferestrele deschise. a inceput iar furtuna. astazi furtuna m-a prins in mansarda in timp ce pictam. niciodata n-ai fost mai relaxata ca azi. pe orice directie ai fi aruncat privirea, semnele erau la tot pasul. albastrelele, nucul, via, pietrele si scoicile... pe carare, cum iti spuneam cainele... apoi melcul si urma...

5230. saturand culoarea

de la (P) (20:23:19 28 Iunie 2010)

ii placea lui sa revina folosind un vernil de retus special din ulei de trandafir si miez de castana incinsa-n coptura de canepa si apa dulce de cris tehnica era simpla se facea o oglinda desenand in aer un cerc se sufla pe cerc si se obtinea oglinda-lentila... in focarul soarelui era miezul in cel al lunii crezul... apoi, dupa o formula numai de el stiuta, se zicea ceva diofantic si din pasul compasului se adancea nivelul... coarnele melcului erau de acum doar ghicite... interiorul aluneca-n alta poveste in care doar violoncelistului ii era ingaduit sa inteleaga partitura... trupul pictat era de acum doar aburi... "fiecare gest tot mai adevărat am făcut cum m-ai învăţat tu fumul trecea prin oglindă"... de stiai ca-n piramida este semnul meu mirat se vedea pana departe perspectiva-n rasturnat unde din fragilul tare se nascuse ieri un vers ce-si luase de pe umeri pana altui univers si in rana parasita inmuia-n culori penelul retusand usa la tinda scrijelind apoi crenelul... verniurile de retus cu care picteaza Pictorul orb sunt din ulei de trandafir cu rasina de brad (combinata tehnica De Chirico - Zelkanu) dintr-un turn cu scara dubla de atac si cuceriri pe intinderea din Tympul cunoscutei reveniri recunosti aici trei noduri dincolo de ploi de vara din atelieru-n care iti pictam seara de seara fata cu cercel de scoica

... 519 520 521 522 523 524

miezul insulei
de la ymp (06:56:52 14 Iulie 2010)
In fiecare an, diminetile de julie imi deseneaza o parabola calendaristica cu varful undeva intre datele de 15 si 16 julie, date care-mi invelesc miezul verii. Azi m-am gandit ca acest miez sa-l pun piatra de temelie pentru casa de pe plaja. Ferestrele si usile acestei case vor fi datele de 2 julie, 8, 10, 11, 12 si 17 julie. Taina lui 2 julie o stiti. Acum las un fragment, dintr-un raspuns dat lui Igitur, si din care se mai vede ceva: In fiecare miez de vara, zilele sunt mai generoase, mai pline de seminte. Florile-s mai incarcate de albine precum sunt si gandurile incarcate de aducere aminte. Fotografiile pe care mi le-ai trimis tu, Igitur, imi amintesc ca pe crucea prietenului meu, Parintele Isihie (Ieromanah Ghelasie Popescu) scrie: Fericiti iubitorii de Dumnezeu. Azi, maine si poimane este miezul verii. Daca ai zambit la ce-ai aflat acum si mai tarziu zambetul asta inveleste invatatura acestei cruci isihaste e bine. Acum iti aduc aminte dilema celui care se indoia de grija lui Hristos: "Doamne, mi-ai spus ca imi vei vorbi si vei fi alaturi de mine de-a lungul intregului drum. Dar am vazut ca, in vremurile cele mai grele din viata mea, pe nisip se vedea o singura pereche de urme. Nu inteleg de ce m-ai parasit, tocmai cand aveam mai multa nevoie de tine. Iisus a raspuns: - Scumpul meu, te iubesc si nu te voi parasi niciodata, absolut niciodata, in timpul incercarilor si greutatilor prin care treci. Atunci cand ai vazut o singura pereche de urme inseamna ca Eu te purtam in brate." Acesta este anul in care diminetile de julie le voi aduna pentru ultima oara. Invatatura acestui ultim drum o voi pastra ca pe ceva de pret care va fi pietricica inelului de pecete pentru toate cele bune si de folos gandului inimii mele. De aici totul este mult mai simplu. Aplicand principiile teoremelor de existenta, concluzia este clara: Fericirea exista. Si daca exista, e mare pacat sa nu o traiesti. Asa se face ca-n povestea albaaaaastra de ieri sunt urmele mele din insula de maine...

... 524 525 526 527 528 529

s-au uscat izvoarele serii
de la ymp (06:31:49 16 Iulie 2010)
s-au uscat izvoarele serii doar acolo unde n-au avut radacini s-au inmultit cascadele vietii acolo unde nilul n-a cunoscut corcodilul si-n dodii de poveste pescarul pe care-l cunoscusem in tara injuraturilor cu talc acum tacea malc si-mi arata spre vagonul de pe marginea plajei... circul plecase si vagonul mi l-au lasat mie... azi, chiar la ora amiezii, este miezul miezului de vara poate-n ale tale ganduri te aduni sa-mi spui diseara cum se face ca-ntr-o clipa poti atinge Infinitul si-n cea mai uitata floare sa gasesti ca nesfarsitul se aprinde din petala din boboc de trandafir si-ntr-o lacrima de roua ce asteapta un zefir sa apese o amprenta de penita japoneza prin nacela ce se-nalta din iubita mea planeta poate spui acum mai simplu intr-o proza de jurnal ma asteapta Inorogul manz mai ieri pierdut pe mal...

Arhivă blog

5145. rasaritul de azi

5158. rotativa cu manuscrise