am luat distanţă
de ieri de azi şi de mâine
călcasem treptele scării
de mii de ori
fără să ştiu
că una din ele-i
cărarea lunii
adusă de Alexis de la capătul lumii
fumul trecea prin oglindă
dinspre piramidă
cântec de ceas
umbra norului grăbea-n lucirile valurilor
surpăturile malurilor lăsau să se vadă intrarea
pe cărarea cu plopi
melcul trage urma de pleoapă
eram curios de acum
ce lume înveleşte
sufletul lui
niciodată nu îmbrăcase
cămaşa cadrilată
a jucătorului
la piept
o rană-şi lăsase motivul
pe lacrimă
pion e4
gambitul regelui
departe începutul acesta
albul atacă tâmplele
negrele gândurile
Constanţa, 29 iunie, 2010
(din insula de poimâine)